Idei pentru grădină şi terasă: Bucuraţi-vă de gladiole

Gladiolele îşi au originea din Africa, Orientul Mijlociu şi regiunea mediteraneană. Numele derivă de la cuvântul latin "Gladius" care înseamnă "sabie". Gladiolele sunt plante cu bulb, având frunze lanceolate şi tulpini înalte care poartă flori colorate de la alb la purpuriu, oferind un spectacol de culoare în grădină, pe terasă sau în vază. Genul cuprinde circa 200 de specii, fără a pune la socoteală un mare număr de varietăţi şi de hibrizi. În comparaţie cu speciile, hibrizii ating o înălţime considerabilă (60 -120 cm) şi sunt foarte potrivite ca flori tăiate. În grădină, florile înalte necesită de multe ori să fie legate de araci, altfel există pericolul prăbuşirii şi ruperii acestora, sau plantate în tufe. În zilele noastre există o gamă largă de gladiole în toate culorile şi formele, cu petale dantelate sau franjurate.

Soiul "Vera Lynn"

Din fericire, în mulţi ani de muncă de selectare, au luat naştere şi diferite soiuri pitice, cu flori mici, care se simt minunat într-un colţ însorit, în pământ bogat în substanţe nutritive şi permeabil. Dintre acestea amintesc soiurile: Atom, Charm, Claudia, Murielae, Nathaly, Prins Claus şi Robinetta. Soiuri pe care eu personal le-am achiziţionat şi de care am fost foarte încântată de-a lungul timpului. Sunt frumoase, rezistente şi arată bine în straturi alături de alte flori.

De la stânga la dreapta soiurile pitice: "Atom", "Prins Claus" şi "Charm"

Plantarea gladiolelor

Pentru a vă putea bucura de florile de gladiole din iunie până în septembrie, este bine să le plantaţi de la sfârşitul lunii aprilie afară direct în pământ. În groapa făcută pentru plantare adăugaţi un strat de pietriş, pentru drenaj, precum şi compost sau făină de oase ca îngrăşământ iniţial. Aşezaţi bulbii de gladiole la o adâncime de 10 -15 cm, pentru a putea susţine tulpina cu greutatea florilor, în pământ lutos-nisipos. Cu cât pământul este mai uşor şi mai sfărmicios, cu atât mai adânc se plantează bulbii. Eliminaţi bulbii putreziţi. Locul de plantare trebuie să fie însorit şi ferit de vânt. Dacă până la începutul lui mai este posibil să se întoarcă frigul, atunci acoperiţi plăntuţele fragede, sensibile la frig cu folie.

Soiul "Charm"

Soiul "Far West"

Soiul "Vera Lynn"

Soiul "Bizar"

Sfat: Pentru a vă putea bucura de florile gladiolelor întreaga vară, recomand să eşalonaţi plantarea bulbilor în perioade, atunci timpul de înflorire se va întinde pe mai multe săptămâni. Dacă doriţi ca gladiolele să înflorească şi mai devreme le puteţi planta în ghivece şi ulterior să le replantaţi, cu tot cu pământul din ghivece, în grădină.

Reguli de îngrijire

* Florile ofilie trebuie îndepărtate, pentru ca planta să nu-şi risipească forţele în producerea seminţelor.

* Tulpinile ofilite se taie sub prima floare. Frunzele rămase hrănesc bulbul şi îl pregătesc pentru următorul an de înflorire.

* La fiecare două - trei săptămâni, în perioada de înflorire, adăugaţi în apa de udat un îngrăşământ lichid.

* În timpul verii, pământul nu trebuie să se usuce complet, dar e bine de ştiut că gladiolele nu suportă nici umezeala stătută.
* Lumina este foarte importantă pentru gladiole, acestea preferând locurile bine luminate şi însorite.
* Păstraţi afânat solul din jurul plantei.

* Toamna despărţiţi bulbii de bulbul mamă şi depozitaţi-i într-un loc potrivit, ferit de îngheţ. După trei ani, lăstarii răsăriţi din aceşti bulbi pot deja înflori.
* În zonele unde iernile nu sunt foarte geroase, bulbii se pot lăsa în pământ, dar se recomandă acoperirea acestora cu paie, fân sau frunze uscate.

* Deseori, îngălbenirea şi uscarea frunzelor sunt cauzate de un drenaj incoret. Gladiolele pot fi atacate de păduchele verde, de paianjenul roşu şi de tripside, toate acestea putând fi combătute cu substanţe specifice. Însă, cel mai mare duşman al gladiolelor este gândacul caspid. El se hrăneşte cu sucul plantelor, căzând pe flori şi frunze. Aceste linii şi pete alb-argintii sunt umplute cu aer. Mijloacele chimice de combatere a acestui dăunător sunt eficiente doar dacă boala este descoperită de timpuriu. Plantele atacate puternic trebuie distruse, pentru a evita o epidemie.

* Pentru ca solul să nu obosească, bulbii se plantează în fiecare an în alt loc.